"Neputand fi pretutindeni, Dumnezeu a inventat mamele." (proverb iddish)
"Isi lua obiceiul sa coasa toata ziua, prinzand cu perseverenta aceiasi nasturi, carpind de zor haine noi. antrenata de aceasta manie, incepu sa coasa orice: fetele de masa de masa, pantalonii sotului de scaun, scaunul de covor... Avea mereu asupra ei un ac si un fir de atat si nu adormea fara trusa de cusut sub perna. Pretutindeni pe unde mergea, devaliza merceriile. Ideea ei fixa o scotea din casa, se ducea la tara cu metri intregi de ata sub brat, sa inchida spatiile goale. Nu suporta distantele, despartiturile: lumea era plina de gauri care trebuiau umplute. Lega copacii intre ei prin gigantice si fragile tapiserii, tesea pe cursurile de apa pasarele miscatoare si carpea in nestire peisajele. De mai multe ori jandarmii, anuntati de tarani, au adus-o acasa dupa ce-i confiscasera materialul. Se lua si de fiinte, prindea muste, albine, carabusi, tantari, le cosea aripile pe abdomen, treaba delicata, care necesita multa atentie si ace foarte fine. Impiedica in ata labele cainilor si ale pisicilor care fugeau de ea ca de dracu'. De mai multe ori, in cafenele, magazine, asaltase niste tineri, vrand sa le coasa parul de frunte ca sa nu mai falfaie in bataia vantului. Ea insasi isi cusu gura ermetic. Iar in ziua in care sotul ei, Andre, aflat in plina siesta, o surprinse cu o sula in mana, gata sa-i intepe pleoapele pentru a-i inchide ochii, chema salvarea si o interna." ( )