Adrian Marino

„Nichifor Crainic, mai întâi, întâlnit cu regularitate la baie. Avea o vitalitate extraordinară şi se dezbrăca mai repede decât noi, tinerii. Corp muşchiulos, fără o cută. Cum izbutise să-şi păstreze condiţia fizică, în foametea şi mizeria de atunci, rămâne pentru mine un mister. Un... penis enorm. Piele de culoare închisă. Era, evident, rrom. Memorie prodigioasă. Mii de versuri compuse şi învăţate pe de rost.”

„Trebuie să menţionez că… puţea îngrozitor, nespălat probabil de o săptămână.”

„Eugen Simion. Acesta, un carierist feroce, imbatabil, prototip de ambiţios parvenit, la prima generaţie de intelectuali.”

„Stilul băşcălios de mărunt golănaş de periferie al lui Mircea Dinescu, Academia Caţavencu, în ansamblul său, ilustrează foarte bine acest detestabil „specific naţional.”

„pentru „omul politic” român – de orice categorie – scriitorul, intelectualul, omul de litere, de condei, să spunem, nu era considerat decât un subordonat, un auxiliar minor, al cărui unic rol este doar să pună pe hârtie, în forme puţin mai fericite, ideile „şefului”. El nu era şi nu este privit ca partener egal, ci numai ca subaltern. În plus, scriitorul, omul de cultură, complexa, era antipatizat din cauza pregătirii, ca să nu spun a superiorităţii sale intelectuale.”

„adevăratul intelectual nu este şi nu poate fi „asimilat” de „omul politic”. Scriitorul, omul de cultură, nu poate fi decât un neadaptat, un rătăcit, străin, naiv, în astfel de medii, cu care, de fapt, el nu are şi nu poate avea afinităţi profunde.”