Maoist in 1968, prezent pe baricadele pariziene, Andre Glucksmann a terminat-o cu studentia, a devenit filozof, dar nu s-a dezbarat de spiritul de fronda al generatiei sale. Strigatele lui au intrerupt gangaveala marxista si i-au pus pe ganduri pe intelectualii comozi care cochetau cu stanga. Bucatareasa si Mancatorul de oameni, aparuta in 1975, este, inainte de toate, un pamflet filozofic si politic, o critica adesea impertinenta a „stangii din noi“, dinspre stanga. Fara idei preconcepute si fara umilinta in fata numelor sacre. Nu iarta nimic, nici prostia, nici tihna intelectuala, nici surzenia voita in fata durerii. Soljenitin a tras, primul, semnalul de alarma. Estul s-a dezis de el, Vestul, cand nu si-a continuat sforaitul, l-a bodoganit. Est si Vest, aceeasi meteahna: insensibilitatea, refuzul de a vedea ca lagarul este in noi, printre noi. Bucatareasa? Nu cumva aceea pe care Lenin o invita la conducerea statului? Mancatorul de oameni? Nu cumva tatuca Stalin, intruchiparea statului totalitar, astfel numit de poetul Mandelstam? Ba, chiar ei. Plus stralucirea gandirii iconoclaste si a stilului socant al lui Glucksmann. Una peste alta, o delectare